Un om obisnuit vietuia alaturi de alti
oameni care purtau in spatele lor o cruce. Si omul obisnuit isi avea de
dus propria cruce.
La un moment dat, omul obisnuit obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:
La un moment dat, omul obisnuit obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:
- "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea;
simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si incepe a taia
din crucea ce-o purta…
- "Doamne, iti multumesc atat de mult!"
Isi continua bucuros drumul anevoios
gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea, ar fi si mai
bine….". Si o mai scurteaza putin.
Si mai bucuros continua pe drumul
vietii. Uitandu-se in jurul lui, observa ca ceilalti sunt din ce in ce
mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie
mare, peste care trebuia sa treaca. Ceilalti se folosesc de propria
cruce pentru a trece; crucea fiecaruia era suficienta ca inaltime -
atunci cand o culca - unea cu ea cele doua maluri. Transformand crucea
in podul necesar, cei de langa el au reusit sa treaca peste prapastie.
Numai el a ramas neputincios in fata prapastiei. Indiferent de suferinta, trebuie sa o purtam cu credinta. Stie Domnul ca purtarea ei cu credinta ne aduce izbavire.
Preluata din :http://www.crestinortodox.ro/pilde/cum-ne-purtam-crucea-135681.html